Tentaculele caracatiței imobiliare. „Să vedem cum o îmbrăcăm”

Rechizitoriul întocmit de procurori în dosarul „Veranda” creionează portretul unui oraș acaparat de interesele investitorilor imobiliari. Instituțiile care ar trebui să apere interesul public stau sluj, închid ochii și falsifică acte pentru a îndeplini dorințele constructorilor, iar funcționarii publici devin slujbași privați. Dacă o documentație transformă legea în preș de șters picioarele, arhitectul-șef al municipiului se prezintă la investitorul respectiv cu soluția: „Să vedem cum o «îmbrăcăm»”.

Primăria, Direcția Județeană pentru Cultură, Inspectoratul de Stat în Construcții, Poliția Locală sau chiar Inspectoratul Poliției Județene sunt tot atâtea instituții aflate la dispoziția samsarilor imobiliari. În agenda de telefon a lui Cristin Zămosteanu, arhitectul-șef al municipiului este „Arh Șef Alex”, șeful Comisiei de Urbanism din cadrul Consiliului Local este „Primărie Florin”, iar viceprimarul este „Gabyyy Gabyyyyyy”. Dar numele lui Cristin Zămosteanu din rechizitoriu ar putea fi înlocuit probabil cu al oricărui investitor imobiliar controversat. Câți ieșeni știu unde în spatele magnoliei din fața Primăriei se află biroul primarului Mihai Chirica și câte dintre problemele Iașului au o masă întreagă dedicată în acel birou, așa cum o au imobiliarii?

Procurorii DIICOT au lucrat aproape șase ani de zile la dosarul „Veranda” și au audiat 95 de martori, mulți dintre ei intrând ulterior pe lista celor 27 de inculpați trimiși în judecată. Ancheta a urmărit afacerile derulate de Cristin Zămosteanu și firmele acestuia începând din 2012, plecând de la o „învârteală” tipică pentru o evaziune fiscală oarecare. Una dintre firmele controlate de Zămosteanu, M.Chim SRL, construia blocuri, dar apartamentele erau vândute de Zămosteanu ca persoană fizică, plătind taxe mult mai reduse. Treptat, ancheta s-a extins, atunci când s-a constatat că blocurile erau construite cu încălcarea gravă a legii.

Așa s-a ajuns până la vârful Primăriei, care, departe de a combate neregulile din urbanism, chiar le-ar fi încurajat. Fără contribuția conducerii și a funcționarilor principalei instituții a municipiului, Zămosteanu probabil nici nu ar fi existat ca om de afaceri milionar. Răspunderea penală pentru o parte dintre faptele cercetate în dosar a încetat. Pentru celelalte, urmează să se pronunțe judecătorii. Bătălia în instanță, având la bază rechizitoriul de peste 600 de file și zecile de cutii cu probe strânse de procurori, va începe pe 18 iunie, când dosarul își va începe parcursul în camera preliminară a Curții de Apel, ca primă instanță sesizată.

Rechizitoriul procurorilor DIICOT îl descrie pe omul de afaceri Cristin Zămosteanu ca pe o adevărată caracatiță, fiecare tentacul reprezentând altă modalitate de încălcare a legii, iar fiecare ventuză, o altă sursă de venituri ilicite. Pe măsura trecerii timpului, ventuzele s-au înmulțit, fără ca vreuna să înceteze a funcționa. Prima idee de „afacere” a lui Zămosteanu a fost specularea tratamentului preferențial de care se bucurau persoanele fizice în cazul construcției de locuințe. Acum 12 ani, o firmă de construcții era obligată să plătească statului 24% TVA la vânzarea unui apartament. O persoană fizică plătea doar 5%. Ca urmare, spun procurorii, împreună cu soția sa, Oana și cu Aura Pârvu, pe atunci consilier superior în cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice, dar care ținea în paralel, din 2005, și contabilitatea firmelor omului de afaceri, Zămosteanu a pus ideea în practică, în octombrie 2012. Societatea M.Chim SRL, la care Zămosteanu era acționar majoritar, terminase un bloc pe strada Hanciuc nr. 36.

Rechizitoriul procurorilor DIICOT îl descrie pe omul de afaceri Cristin Zămosteanu ca pe o adevărată caracatiță

Zămosteanu a cumpărat, ca persoană fizică, apartamentele de la propria sa firmă, la un preț sub cel al pieței și le-a vândut ulterior pe piață, la prețuri normale. Câștiga de trei ori, plătind doar 5% TVA, din diferența semnificativă în prețul apartamentelor, dar și prin faptul că M.Chim nu mai plătea impozit pe profit, funcționând la limita supraviețuirii. În timp ce omul de afaceri prospera, firma sa era nevoită să apeleze la credite pentru a-și desfășura activitatea. Metoda de fraudare a statului fusese propusă, afirmă procurorii, chiar de Aura Pârvu, care în calitatea sa de consilier al Fiscului ar fi trebuit tocmai să protejeze interesele publice. Pârvu avea de altfel să demisioneze în cele din urmă de la Fisc, pentru a se angaja ca director economic la M.Chim.

Primul tentacul: apartamente vândute pe persoană fizică

Zămosteanu a cumpărat de la M.Chim 84 de apartamente, 64 de locuri de parcare, 11 terenuri destinate amenajării de locuri de parcare, o sală de fitnes, patru boxe și altele, contra unei sume de 6,3 milioane lei. Conform legii, imobilele ar fi trebuit tranzacționate la prețul pieței, ceea ce nu s-a întâmplat. Oricum, „a cumpărat” este un fel de a spune, întrucât banii nu au fost plătiți efectiv, fiind „învârtiți” prin credite pentru firmă, dividende încasate de la aceasta, ori tranzacții între firme până li s-a pierdut urma. Procurorii au calculat că în perioada 2012-2019, Zămosteanu și-a însușit din patrimoniul M.Chim, prin delapidare, o sumă totală de 24,25 milioane lei. La sfârșitul lui 2019, M.Chim îi datora lui Zămosteanu, contabil, 11,5 milioane lei.

Apartamentele și o bună parte dintre locurile de parcare Zămosteanu le-a revândut ulterior cu 13,4 milioane lei, ca persoană fizică, obținând astfel un profit net de 8,3 milioane lei. Ca persoană fizică, Zămosteanu avea de plătit un impozit de doar 3%, față de 16% cât ar fi fost impozitul pe profit în cadrul firmei. Numai prin mutarea bazei impozabile pe el ca persoană, statul a fost prejudiciat cu 766.500 lei. Iar „afacerea Hanciuc” este doar una dintre cele similare descrise de procurori. Faptele de evaziune fiscală instrumentate de procurori nu vor fi însă supuse atenției magistraților Curții de Apel, întrucât răspunderea penală s-a prescris.

În cadrul unei alte afaceri, Zămosteanu a cumpărat, prin intermediul altui imobiliar, Cristinel Bolobiță, de la fundația „Caritatea” fostul liceu „V. Pavelcu” de lângă Teatrul Național, contra sumei de 7,2 milioane lei. Doi ani mai târziu, în 2017, Zămosteanu a vândut proprietatea către M.Chim, contra sumei de 23,1 milioane lei, obținând printr-o simplă mutare a proprietății dintr-un buzunar într-altul, un profit de 3,5 milioane euro. Formal, în cadrul tranzacției, M.Chim fusese reprezentată de Ovidiu Crețu, ca mandatar. Altfel, Zămosteanu ar fi trebuit să semneze de două ori, o dată ca vânzător, iar a doua oară drept cumpărător.

Banii obținuți erau trecuți apoi printr-un circuit la care participau alte opt firme controlate de Zămosteanu, pentru a fi „spălați”. Formal, firmele aveau administratori proprii, dar toți erau într-un fel sau altul legați de capul afacerii. Ion Nedelcu, șofer și om bun la toate la M.Chim, „administra” Pantelimon Wash Car SRL și Oxygen Sport SRL. El era de altfel omul de încredere al lui Zămosteanu, cunoscând până și codul seifului din casa omului de afaceri. Ovidiu Crețu, conducătorul activității de transport din cadrul M.Chim, administra SC Crizam SRL, iar temporar, primise chiar frâiele M.Chim. Soția lui Zămosteanu administra Luisier SRL. Contabila Aura Pârvu primise administrarea SC Expert Clean Plus SRL, SC Perla Iași sau Sircimo Trend SRL.

Al doilea tentacul: accesarea de fonduri europene

Împărțirea formală a firmelor lui Zămosteanu între apropiați și-a avut rolul său și în creșterea celui de-al doilea tentacul, accesarea de fonduri europene destinate microîntreprinderilor. Pe linia de finanțare aleasă, banii puteau fi obținuți doar de firme mici, cu maxim 9 angajați. Zămosteanu deținea un lanț întreg de societăți, care ar fi fost considerate ca afiliate. Având însă alți administratori, aparent erau firme independente și se puteau califica. Procurorii au calculat că din 9,3 milioane lei accesați prin programele operaționale regionale de firmele lui Zămosteanu, 3,48 milioane lei au fost obținuți pe nedrept, prin această metodă.

Pe parcursul anchetei, procurorii aveau să constate că tentaculele lui Zămosteanu cuprinseseră până și instituții de forță. În iulie 2020, firmele omului de afaceri au fost percheziționate, iar Zămosteanu, Pârvu și Crețu au fost arestați. Nu a fost o surpriză. Deși dosarul se afla încă în faza sa secretă, Zămosteanu știa de el, după cum știa și că telefoanele îi sunt interceptate. Fusese anunțat până și de iminența efectuării perchezițiilor. Ca urmare, angajații M.Chim fuseseră pregătiți, iar avocații puși în așteptare.

Cele mai avide tentacule și le-a întins însă Zămosteanu, așa cum reiese din rechizitoriul DIICOT, pe holurile și în birourile Primăriei, unde au găsit cu ușurință funcționari și demnitari dispuși să le deschidă ușa. Afacerile derulate cu ajutorul compartimentelor de urbanism din Primărie și Poliția Locală ocupă cea mai mare parte a rechizitoriului, iar lor le este dedicat un capitol întreg.

Tentaculele au cuprins Primăria

În esență, rețeta lor era aceeași. Se obținea de exemplu, o autorizație de construire pefect legală, cum a fost cea emisă pentru strada Zimbrului nr. 13, în vederea construirii unui bloc de locuințe în locul proiectatului sediu al Universității „Gh. Zane”. Blocul trebuia să aibă șase etaje și un al șaptelea, retras. Pentru cele 64 de apartamente proiectate urmau să se asigure 40 de locuri de parcare. Se solicita apoi o nouă autorizație, ce presupunea supraînălțarea imobilului.

În cazul imobilului de pe Zimbrului 13, noua autorizație a fost emisă la doar o lună după prima. Se prevedeau acum 8 etaje, 69 de apartamente și 48 de locuri de parcare. În final, peste cele 8 etaje s-a mai construit o mansardă, autorizată după alte două luni. Numărul apartamentelor a ajuns la 95, cu doar 27 de locuri de parcare și fără spații verzi. Comisia de recepție a imobilului cuprindea în majoritate angajați ai M.Chim, iar reprezentanții numiți de Primărie nici nu știau exact despre ce e vorba. Inspecția la fața locului era pur formală, „pe repede înainte”. „Membrii comisiilor de recepție au relatat că nu știu ce presupune această activitate, nu au cunoștințe tehnice necesare efectuării recepției unei construcții, că nu au verificat dacă lucrările corespundeau cu autorizația de cosntruire și că erau trecuți pe lista membrilor pentru că erau ingineri și erau necesare astfel de semnături”, au notat procurorii. Cazul blocului de pe Zimbrului 13 a fost prezentat în detaliu în ediția online de vineri a Ziarului de Iași.

Citiți și: Exemplu de „afacere” făcută de Zămosteanu sub ochii Primăriei

Plimbarea parcării dintr-un loc în altul

„Aventura” parcării din strada Zimbrului nr. 13 este emblematică pentru cât de mult poate închide ochii autoritatea publică în fața unui imobiliar. Cele 95 de apartamente ale blocului impuneau un minim de 57 locuri de parcare, din care Zămosteanu realizase doar 27. Comisia de recepție a acceptat schimbările, deși erau ilegale.

Zămosteanu a promis că cele 30 de locuri de parcare lipsă le va amenaja pe strada Zimbrului nr. 17. A fost obținută și autorizația de construire a parcării, pe două niveluri: 42 de locuri la subsol, iar 55 în aer liber. În mai 2014, procesul-verbal de recepție atesta că lucrările la parcare au fost finalizate conform autorizației. De fapt, se făcuseră doar săpături, și nu pentru parcare, ci pentru un nou bloc, ce fusese autorizat de Primărie cu o lună înainte. Municipalitatea a acceptat transformarea săpăturilor pentru parcare în fundație pentru bloc, iar parcarea de pe Zimbrului 17, care ar fi trebuit construită în locul celei de pe Zimbrului 13, nu a mai fost realizată. Certificatul de atestare a edificării a fost emis fără nicio emoție de Poliția Locală, deși ar fi trebuit întocmit de Primărie, instituția care emisese autorizația de construire. Blocul de pe Zimbrului 17 a fost realizat după aceeași metodă cu cea aplicată pe Zimbrului 13. În loc de 11 etaje, au fost făcute 12, în loc de 99 de apartamente au fost amenajate 120. Spațiile verzi erau inexistente, iar locurile de parcare, insuficiente. Aici trebuiau să existe 110 locuri de parcare, cu 55 de parklifturi a două locuri. Parklifturile au apărut pe șantier în ziua recepției, au notat procurorii, dar nu au fost instalate de fapt niciodată, iar după o vreme au dispărut.

Declarație pe propria răspundere pentru construirea unei parcări

În schimb, Zămosteanu a dat o „declarație pe propria răspundere” că va construi totuși o parcare pentru a deservi noile blocuri și spații comerciale. A și obținut, în martie 2020, autorizația necesară pentru o parcare pe trei niveluri, cu 280 de locuri organizate în 140 de parklifturi. Parcarea nu a fost construită și nici nu a început construire ei. „Funcționarii Primăriei nu doar că nu au combătut acest mod de operare, ci chiar au încurajat această practică, prin emiterea de noi autorizații de construire care să permită recepționarea imobilelo de către beneficiar în lipsa locurilor de parcare și a spațiilor verzi aferente, acceptând compromisul unei «declarații pe proprie răspundere» și a unui anunț mediatic prin care se aducea la cunoștință construirea parcării”, au consemnat procurorii.

Pentru strada Pantelimon Halipa nr. 10A, Zămosteanu a inițiat documentațiile necesare construirii unor „cabinete medicale, locuințe în regim hotelier cu spălătorie, spații comerciale și parcare”. Urma să fie ridicat un imobil cu 9 etaje. Un număr de 12 cabinete medicale trebuiau să ocupe primele două etaje, iar pe următoarele 7 etaje să fie amenajate câte 7 apartamente. În final, s-au amenajat doar 3 cabinete, la parter, iar tot restul blocului a devenit unul de locuințe. În locul celor 49 de apartamente în regim hotelier au fost amenajate 79 de apartamente în regim rezidențial. Comisia de recepție, în care autoritatea publică era reprezentată de un singur polițist local, nu a avut nimic de comentat. Edificarea blocului a fost din nou certificată de Poliția Locală, prin directorul acesteia, Georgel Grumeza, nu de Primărie. „Destinația principală reală nu a fost construirea cabinetelor medicale, astfel cum s-a autorizat, ci a locuințelor, iar locuințele nu erau în regim hotelier, ci colective”, au consemnat procurorii.

Recepția lucrărilor se făcea în bătaie de joc

În 2016, municipalitatea a autorizat construirea de către M.Chim a unui nou bloc, pe Moara de Foc nr. 33. Imobilul, cu 7 etaje și un al optulea parțial, urma să aibă 70 de apartamente și 74 locuri de parcare, majoritatea în sistem parklift. Din nou, ultimul etaj, din parțial a devenit integral, iar locurile de parcare au dispărut. Din nou, comisia de recepție a atestat că lucrarea a respectat autorizația. Legea se schimbase, iar la recepție ar fi trebuit să participe și un reprezentant al Inspectoratului în Construcții, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Reprezentantul autorității publice în comisie avea drept de veto. Dacă ar fi deschis ochii pentru a număra etajele sau locurile de parcare și s-ar fi uitat apoi în autorizație, recepția nu ar fi putut fi făcută niciodată. Reprezentantul autorității publice, Andrei Spînu, același polițist care participase și la recepția de pe Pantelimon Halipa, nu a văzut însă nimic în neregulă. „O activitate de importanță maximă, cum este cea a recepției la terminarea lucrărilor unui imobil, care ar trebui să fie abordată cu maximă seriozitate și profesionalism de către membrii unei astfel de comisii și de către beneficiar, era practic deturnată și transformată într-o formalitate, urmărindu-se doar semnarea actului pentru a putea fi folosit la intabulare în forma dorită de M.Chim SRL, prin inculpatul Zămosteanu Cristin”, au apreciat anchetatorii.

Pentru ca blocurile construite prin oraș de Zămosteanu să fie considerate în regulă a fost suficientă doar colaborarea unui polițist local care să închidă ochii și a șefului Poliției Locale, care să semneze. Supraetajarea Halei Centrale însă a impus mobilizarea întregii administrații publice în sprijinul investitorului, pentru ca legea să poată fi ocolită. Din cei 27 de inculpați din dosar, 22 au fost implicați, într-un fel sau altul, în afacerea „Veranda”. Printre ei, și primarul Mihai Chirica sau fostul arhitect-șef al orașului, Alexandru Mustiață. Și acest caz a fost prezentat în detaliu vineri de „Ziarul de Iași”. Supraînălțat ilegal, imobilul a fost în cele din urmă intabulat și vândut de Zămosteanu contra sumei de 8,5 milioane euro.

Citiți și: Dosarul „Veranda”: Noi detalii despre implicarea primarului Mihai Chirica

Mărturiile culese de procurori în timpul anchetei par să indice că municipalitatea se făcea luntre și punte pentru îndeplinirea dorințelor investitorilor imobiliari, primarul Mihai Chirica fiind cel care coordona întocmirea aproape a oricărei hârtii necesare. Într-un alt dosar, vizând eliberarea unor autorizații de construire nelegale, a fost audiată Petronela Susan, fostă angajată a Primăriei. Aceasta a afirmat că i-a transmis arhitectului-șef Mustiață că o anunmită lucrare nu este legală. Acesta i-a cerut să depună toate actele pe care le mai avea în lucru, urmând să fie transferată de la Urbanism la Registratură, insinuând totodată că de respectiva lucrare se interesa chiar Chirica. Într-o situație similară, un alt inspector din cadrul Serviciului de Urbanism, Florin Grierașu, ar fi fost chemat de către primar și determinat să-și dea demisia. „Inculpatul Mustiață Alexandru Florin a așteptat să plece în concediu Ionașcu Denisa, secretarul general al Primăriei, care refuza semnarea respectivelor autorizații din motive de nelegalitate, moment în care Mustiață le-a determinat pe Oțeleanu Daniela (șefa Direcției Juridice, n.r.), Pintilie Mihaela (șefa Serviciului Legislație, n.r.), precum și pe Chirica Mihai să semneze autorizația”, a mai declarat Susan.

Primarul îi spunea „să rezolve problema”

Că primarul Chirica urmărea îndeaproape lucrările de urbanism a confirmat și Gabriel Ghergheșanu, fost inspector în cadrul Primăriei. Acesta a declarat că era chemat zilnic de primar, „inclusiv când veneau anumiți dezvoltatori” și i se spunea „să rezolve problema”. Pentru eliberarea certificatului de atestare pentru o locuință din Bucium, Ghergheșanu ar fi fost chemat de viceprimarul Gabriel Harabagiu timp de un an de zile. În mai multe rânduri, viceprimarul i-ar fi spus că ceea ce transmite el vine de la Chirica.

Conform lui Ghergheșanu, era o practică curentă ca dezvoltatorii să solicite recepția lucrării, după care să ceară supraînălțarea cu un nivel. „Erau persoane care beneficiau de un tratament preferențial în raport cu serviciul Urbanism. Acest tratament se baza pe o relație de prietenie pe care unii funcționari o aveau cu dezvoltatorii, iar în alte cazuri era vorba de sume de bani, cum ar fi faptul că unul din ei sponsorizează Politehnica Iași, echipa de fotbal”, a spus Ghergheșanu. Acesta a precizat și că primarul avea în birou mai multe mese, cu documente de la diferite servicii. O masă, dedicată lucrărilor de urbanism, era tratată cu multă atenție, „erau puse notițe și studiate foarte atent de către primar”.

Pe masa primarului, au stabilit procurorii, s-a aflat și documentația aferentă proiectului de la Hala Centrală, Chirica având „cunoștință despre faptul că spațiul de la etajul 3 nu mai poate fi etaj tehnic, că nu pot fi păstrate caracteristicile conform autorizației de construire, precum și că nu s-a respectat regimul de înălțime, volumul anvelopei clădirii, respectiv că numărul locurilor de parcare nu a fost recalculat, iar dimensiunile «etajului tehnic» nu corespundeau cu cele menționate”.

Partide de poker cu droguri la Hala Centrală

În plasa aruncată de anchetatori asupra afacerilor lui Zămosteanu în iulie 2020 s-a prins și un „pește” care nu făcea parte dintre cei căutați. George Istrate era însă un apropiat al investitorilor imobiliari precum Zămosteanu, Bolobiță sau Dragoș Dumitroae și construia și el blocuri în zona Dancu. La grămadă cu alți apropiați ai lui Zămosteanu, Istrate a fost considerat ca membru al grupării infracționale. „Lua parte împreună cu Dumitroae Dragoș (zis Doru Plugaru), Niculiță Daniel-Cristinel, Bolobiță Costel-Cristinel și alte persoane la jocurile de noroc – poker – pe sume de bani unde aducea droguri care se consumau de către persoanele care participau la jocurile de noroc organizate de către liderul grupării Zămosteanu Cristin în incinta imobilului MCM Center (fosta Hală Centrală)”, au notat procurorii. Istrate era însă „doar” jucător de poker și dealer de cocaină, nefiind găsite probe că ar fi participat la „afacerile” lui Zămosteanu. Cu privire la Istrate, cauza a fost clasată.